O poveste între un indian și un american…


Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului.
Era ora amiezii, iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data, indianul a spus:
– Am auzit un greiere.
– N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
– Sunt sigur: am auzit un greiere! a insistat indianul.
– Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul
Indianul a ascultat cu atentie un moment, dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
– E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
– Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine – a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
– Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultand zi de zi la televizor galceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se formeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se impregneaza FRICA! Devenim neputinciosi, tematori – de avion, de frig, de vant, de caldura, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre – SI NU STIM DE UNDE, CAND SI CUM. Uite asa: ascultand asa-zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile naivilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai am incredere in nimeni etc.

Intre timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi….. nu le auzim.
Viata este frumoasa si merita traita!

Hraneste-ti sufletul ascultand tot ceea ce ‘te unge la suflet’, nu ceea ce te raneste!
Avem suflet sa-l hranim, sa-l curatam, sa avem grija de el… ca sa putem intelege si aprecia minunea care suntem si minunile care ne inconjoara.

Reclame

Stairs to Heaven


Climbing up the stairs I feel,
Something forcing me to kneel.
A soft pressure that I sense,
Like is giving one more chance.

Then I feel is pulling me,
Soft hands that I wish to see.
I think this might be a dream,
But I hear wings in this steam.

Ow wait, these are clouds,
Then I guess there are no doubts.
I’m in heaven, as I see.
Who’s voice this suppose to be?

Welcome, dear beloved son,
Your time on earth has been gone.
Now you just arrived to me,
Stay, where you’ll just like to be.

„I would like to see my wife,
My grandnephews and my life.
And where I would like to be
It’s with my big family.”

I’m sorry, that’s not allowed,
Once you passed trough this cloud,
What you can do, is stay here
Waiting for a path to clear.

„I just didn’t got it right,
I have to wait day and night?
That a path would get ahead
And I’ll just get back instead?”

Yes but not as you, yourself,
You’ll just be as something else.
You could be another creature,
Everything with his own feature.

„How could I be something else?
All these things, It makes no sense!
They need my help without delay,
Can it be another way?”

You can help others instead,
As a tree you give some air…
If you get to be a human,
You’ll be born as man or woman.
You will influence the others,
Fathers, children even mothers.
You should have inside „the good”
And share your heart, understood?…

Pace


Eu nu mai tind să mint
Despre ceea ce simt,
Scopul meu fiind
Să văd lumea zâmbind.

Dar cu atâta ură
Dai de zisu’ amar în gură,
Și cu atâta durere,
Viața nu mai e (o) plăcere.

Câte-o dată noi uităm
Cum trebuie să ne comportăm.
Și îți spun cu patimă
Toată lumea se clatină,

Să întindă brațul său,
Omul, s-ajute la greu.
Să îți facă un bine,
Când îl vezi lângă tine.

De-ați ști că de mici copii
Unii învață porcării,
Crime, sclavie, droguri,
Asta și la colț de blocuri.

Cum ar fi să ne trezim
Ca din ură să iubim,
Să nu mai fim egocentrici
Precum unora nemernici.

Eu îți spun ție „Pace
Și te rog nu mai trage,
De al meu zâmbet
Primește acest cântec.

Toți să fim tratați la fel
Oricum ar fi ea sau el,
Necontând a sa culoare
E un mic în lumea mare.

Versuri pentru melodia lui Năsty.

Believing in IMAGINATION, is the MAGIC.